- fáptã
- s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
fáptã
Look at other dictionaries:
faptă — FÁPTĂ, fapte, s.f. Acţiune săvârşită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ♢ Fapte de arme = acte de eroism militar. ♢ loc. adv. (înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f. Trimis de cornel,… … Dicționar Român
scandal — SCANDÁL, scandaluri, s.n. 1. Zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, ruşinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ♢ expr. (fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu… … Dicționar Român
abuz — abúz s. n. 1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. 2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală. ♢ abuz de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor; abuz de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii… … Dicționar Român
act — ACT, acte, s.n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligaţie, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăţia cuiva. 2. Manifestare a… … Dicționar Român
nebunie — NEBUNÍE, nebunii, s.f. 1. Pierdere a judecăţii din cauza unei boli mintale; demenţă, alienaţie mintală. ♢ loc. adv. (fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuinţă, nesocotinţă, prostie.… … Dicționar Român
păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… … Dicționar Român
stupiditate — STUPIDITÁTE, stupidităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi stupid, lipsă de raţiune, prostie. 2. Faptă sau vorbă de om stupid. Trimis de stupidul, 08.07.2004. Sursa: DLRC STUPIDITÁTE, (2) stupidităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi stupid, lipsă de… … Dicționar Român
abjecţie — abjécţie s. f. faptă, atitudine abjectă. (< fr. abjection, lat. abiectio) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABJÉCŢIE, abjecţii, s.f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloşie, josnicie. – Din fr. abjection, lat. abjectio. Trimis de ana… … Dicționar Român
acţiune — ACŢIÚNE, acţiuni, s.f. I. 1. Desfăşurare a unei activităţi; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ♢ Om de acţiune = om întreprinzător, energic, care acţionează repede. ♢ expr. A pune în acţiune = a pune în mişcare. A trece la acţiune =… … Dicționar Român
barbarie — BARBARÍE, barbarii, s.f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social culturală. 2. Concepţie, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreţ sau ură faţă de cultură şi de civilizaţie; (concr.) faptă care rezultă dintr o asemenea… … Dicționar Român
